Menu

Regulamentul 66./2010 privind eticheta UE ecologică

REGULAMENTUL (CE) NR. 66./2010 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică

(Text cu relevanţă pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iulie 2000 privind sistemul comunitar revizuit de acordare a etichetei ecologice (4) avea ca obiectiv stabilirea unui sistem de acordare pe bază voluntară a etichetei ecologice pentru promovarea produselor cu un impact redus asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă şi furnizarea către consumatori de informaţii precise, neînşelătoare şi stabilite pe bază ştiinţifică cu privire la impactul acestora asupra mediului.

(2)

Experienţa câştigată în contextul punerii în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1980/2000 a demonstrat necesitatea modificării acestui sistem de etichetare ecologică pentru a-i spori eficacitatea şi a-i simplifica funcţionarea.

(3)

Sistemul modificat (denumit în continuare „sistemul UE de etichetare ecologică”) ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu dispoziţiile tratatelor, în special cu principiul precauţiei prevăzut la articolul 174 alineatul (2) din Tratatul CE.

(4)

Este necesar să se asigure coordonarea între sistemul UE de etichetare ecologică şi stabilirea cerinţelor în contextul Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerinţelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (5)

(5)

Sistemul UE de etichetare ecologică face parte din politica privind consumul şi producţia durabile a Comunităţii, care are ca obiectiv reducerea impactului negativ al consumului şi producţiei asupra mediului, sănătăţii, climei şi resurselor naturale. Sistemul este destinat să promoveze acele produse care au un nivel înalt de performanţă de mediu, prin utilizarea etichetei ecologice. În acest scop, este adecvat să se impună stabilirea criteriilor pe care trebuie să le satisfacă produsele pentru a putea purta eticheta ecologică pe baza celor mai bune performanţe de mediu realizate de produse aflate pe piaţa comunitară. Aceste criterii ar trebui să fie uşor de înţeles şi de aplicat şi ar trebui să se bazeze pe dovezi ştiinţifice, luând în considerare ultimele evoluţii tehnologice. Aceste criterii ar trebui să fie orientate în funcţie de piaţă şi ar trebui să se limiteze la impactul cel mai semnificativ al produselor asupra mediului pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă.

(6)

Pentru a evita proliferarea sistemelor de etichetare ecologică şi pentru a încuraja performanţe de mediu mai ridicate în toate domeniile pentru care impactul asupra mediului este un factor în alegerea pe care o face consumatorul, ar trebui extinsă posibilitatea utilizării etichetei UE ecologice. Cu toate acestea, pentru grupele de produse alimentare şi furaje, ar trebui realizat un studiu pentru a se asigura fezabilitatea criteriilor şi faptul că valoarea adăugată poate fi garantată. Pentru produsele alimentare şi furaje, precum şi pentru produsele agricole neprocesate care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producţia ecologică şi etichetarea produselor ecologice (6), ar trebui luată în considerare posibilitatea ca doar produsele care au primit certificatul de produs ecologic să fie eligibile la acordarea etichetei UEecologice pentru a fi evitate confuziile în rândul consumatorilor.

(7)

Sistemul UE de etichetare ecologică ar trebui să aibă ca obiectiv înlocuirea substanţelor periculoase cu substanţe mai sigure oricând acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic.

(8)

Pentru ca sistemul UE de etichetare ecologică să fie acceptat de publicul larg, este esenţial ca organizaţiile neguvernamentale (ONG-urile) specializate în protecţia mediului şi organizaţiile consumatorilor să joace un rol important şi să fie implicate în mod activ în dezvoltarea şi stabilirea criteriilor pentru etichetele UE ecologice.

(9)

Este de dorit ca orice parte interesată să poată conduce elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică, cu condiţia ca normele procedurale comune să fie respectate şi ca procesul să fie coordonat de Comisie. Pentru a asigura coerenţa de ansamblu a acţiunii comunitare, este de asemenea adecvat ca, la elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică, să se impună luarea în considerare a obiectivelor strategice cele mai recente ale Comunităţii în domeniul mediului, cum ar fi programele de acţiune privind mediul, strategiile de dezvoltare durabilă şi programele privind schimbările climatice.

(10)

Pentru a simplifica sistemul UE de etichetare ecologică şi pentru a reduce sarcina administrativă legată de utilizarea etichetei UE ecologice, procedurile de evaluare şi de verificare ar trebui simplificate.

(11)

Este adecvat să se prevadă condiţiile în care se poate folosi eticheta UE ecologică şi, pentru a se asigura conformitatea cu aceste condiţii, să se solicite organismelor competente să întreprindă verificări şi să interzică utilizarea etichetei UE ecologice în cazurile în care condiţiile de utilizare nu au fost respectate. Este de asemenea indicat să se solicite statelor membre să stabilească norme privind sancţiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament, precum şi să se asigure că acestea sunt puse în aplicare.

(12)

Pentru a extinde utilizarea etichetei UE ecologice şi pentru a-i încuraja pe cei ai căror produse îndeplinesc criteriile privind eticheta UE ecologică, ar trebui reduse costurile utilizării etichetei ecologice UE.

(13)

Este necesară informarea şi sensibilizarea publicului cu privire la eticheta UE ecologică prin acţiuni de promovare, prin campanii de informare şi de educare la nivel local, naţional şi comunitar, care să le permită consumatorilor să înţeleagă semnificaţia etichetei UE ecologice şi să facă alegeri în cunoştinţă de cauză. Aceste acţiuni sunt, de asemenea, necesare pentru a conferi sistemului un grad sporit de atractivitate pentru producători şi comercianţii cu amănuntul.

(14)

Atunci când instituie planuri naţionale de acţiune privind achiziţiile publice ecologice, statele membre ar trebui să aibă în vedere elaborarea unor ghiduri şi ar putea lua în considerare stabilirea de obiective în ceea ce priveşte achiziţiile publice de produse ecologice.

(15)

Pentru a facilita comercializarea produselor care poartă eticheta ecologică la nivel naţional şi comunitar, pentru a limita eforturile suplimentare care trebuie depuse de întreprinderi, în special de IMM-uri, şi pentru a evita confuzia în rândul consumatorilor, este de asemenea necesar să se sporească coerenţa şi să se promoveze armonizarea între sistemul UE de etichetare ecologică şi sistemele naţionale de etichetare ecologică din Comunitate.

(16)

Pentru a se asigura punerea în aplicare armonizată a sistemului de acordare, a supravegherii pieţei şi a verificării utilizării etichetei UE ecologice în întreaga Comunitate, organismele competente ar trebui să efectueze schimburi de informaţii şi experienţă.

(17)

Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei (7).

(18)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte criteriile pe care trebuie să le îndeplinească produsele pentru a purta eticheta UE ecologică şi să modifice anexele la prezentul regulament. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare şi sunt destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, printre altele prin completarea acestuia cu noi elemente neesenţiale, acestea trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(19)

Din motive de claritate şi de securitate juridică, Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 ar trebui, prin urmare, înlocuit cu prezentul regulament.

(20)

Ar trebui prevăzute dispoziţii tranzitorii adecvate pentru a se facilita tranziţia între Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 şi prezentul regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectul

Prezentul regulament instituie norme privind stabilirea şi aplicarea sistemului UE facultativ de etichetare ecologică.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

(1)   Prezentul regulament se aplică tuturor mărfurilor sau serviciilor furnizate pentru distribuţie, consum sau utilizare pe piaţa comunitară, fie contra cost, fie gratuit (denumite în continuare „produsele”).

(2)   Prezentul regulament nu se aplică nici medicamentelor de uz uman, definite în Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (8), nici produselor medicamentoase veterinare, definite în Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (9) şi nici altor tipuri de dispozitive medicale.

Articolul 3

Definiţii

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiţii:

1.

„grup de produse” înseamnă un ansamblu de produse care se utilizează în scopuri similare şi sunt similare în ceea ce priveşte utilizarea sau au proprietăţi funcţionale similare şi sunt similare în privinţa modului în care sunt percepute de consumatori.

2.

„operator” înseamnă orice producător, fabricant, importator, furnizor de servicii, angrosist sau comerciant cu amănuntul.

3.

„impact asupra mediului” înseamnă orice modificare adusă mediului care rezultă, în întregime sau parţial, de la un produs, pe durata ciclului său de viaţă.

4.

„performanţă de mediu” înseamnă rezultatul gestionării de către un fabricant a acelor caracteristici ale produselor care au un impact asupra mediului.

5.

„verificare” înseamnă o procedură având drept scop atestarea faptului că un produs respectă criteriile de etichetare ecologică UE specificate.

Articolul 4

Organisme competente

(1)   Fiecare stat membru desemnează organismul sau organismele responsabile, în cadrul ministerelor sau în afara acestora, de îndeplinirea sarcinilor prevăzute în prezentul regulament („organism competent” sau „organisme competente”) şi se asigură de faptul că acestea sunt operaţionale. În cazul în care se desemnează mai multe organisme competente, statul membru stabileşte competenţele organismelor respective, precum şi cerinţele de coordonare aplicabile acestora.

(2)   Organismele competente sunt astfel constituite încât să se garanteze independenţa şi neutralitatea lor, iar normele lor de procedură sunt astfel stabilite încât să se asigure transparenţa în desfăşurarea activităţilor, precum şi implicarea tuturor părţilor interesate.

(3)   Statele membre se asigură că organismele competente îndeplinesc cerinţele prevăzute în anexa V.

(4)   Organismele competente se asigură că procesul de verificare este realizat într-un mod consecvent, neutru şi fiabil de o entitate independentă de operatorul care face obiectul verificării, pe baza unor standarde şi proceduri internaţionale, europene sau naţionale privind organismele care aplică sisteme de certificare a produselor.

Articolul 5

Comitetul Uniunii Europene pentru etichetarea ecologică

(1)   Comisia instituie un Comitet al Uniunii Europene pentru etichetare ecologică (CUEEE), format din reprezentanţii organismelor competente ale tuturor statelor membre, menţionate la articolul 4, şi ai altor părţi interesate. CUEEE îşi alege preşedintele în conformitate cu regulamentul său de procedură. CUEEE contribuie la elaborarea şi revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică şi la orice reexaminare a punerii în aplicare a sistemului UE de etichetare ecologică. Acesta oferă de asemenea Comisiei consultanţă şi asistenţă în aceste domenii şi, în special, emite recomandări privind cerinţele minime de performanţă de mediu.

(2)   Comisia se asigură că, în desfăşurarea activităţilor sale, CUEEE menţine o participare echilibrată a tuturor părţilor interesate relevante pentru fiecare grup de produse, cum ar fi organismele competente, producătorii, fabricanţii, importatorii, furnizorii de servicii, angrosiştii, comercianţii cu amănuntul, în special IMM-urile, precum şi grupurile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori.

Articolul 6

Cerinţe generale pentru criteriile privind eticheta UE ecologică

(1)   Criteriile privind eticheta UE ecologică se bazează pe performanţele de mediu ale produselor, luând în considerare cele mai recente obiective strategice ale Comunităţii în domeniul mediului.

(2)   Criteriile privind eticheta UE ecologică stabilesc cerinţele de mediu pe care un produs trebuie să le îndeplinească pentru a purta eticheta UE ecologică.

(3)   Criteriile sunt stabilite pe baze ştiinţifice şi luând în considerare întregul ciclu de viaţă al produselor. La stabilirea acestor criterii, se iau în considerare:

(a)

efectele cele mai semnificative asupra mediului, în special impactul asupra schimbărilor climatice, impactul asupra naturii şi a biodiversităţii, a consumului de energie şi de resurse, a generării de deşeuri, a emisiilor în toate tipurile de mediu, a poluării prin efecte fizice, precum şi asupra utilizării şi eliberării de substanţe periculoase;

(b)

înlocuirea substanţelor periculoase cu substanţe mai sigure, ca atare sau utilizându-se materiale sau proiecte alternative, oricând este fezabil din punct de vedere tehnic;

(c)

posibilităţile de reducere a impactului asupra mediului oferite de durabilitatea şi de caracterul reutilizabil al produselor;

(d)

echilibrul ecologic net între avantajele şi riscurile legate de mediu, inclusiv în ceea ce priveşte aspectele legate de sănătate şi siguranţă, în diferitele faze ale ciclului de viaţă al produselor respective;

(e)

după caz, aspectele sociale şi etice, de exemplu făcându-se trimitere la convenţiile şi acordurile internaţionale în aceste domenii, precum standardele şi codurile de conduită pertinente ale OIM;

(f)

criteriile stabilite pentru alte etichete ecologice, în special etichetele ecologice EN ISO 14024 tipul I recunoscute în mod oficial la nivel naţional sau regional, în cazul în care acestea există pentru grupul respectiv de produse, în scopul consolidării sinergiilor;

(g)

în măsura posibilului, principiul reducerii testării pe animale.

(4)   Criteriile privind eticheta UE ecologică includ cerinţe menite să garanteze faptul că produsele care poartă eticheta UE ecologică funcţionează în mod corespunzător, în conformitate cu utilizarea căreia i-au fost destinate.

(5)   Înainte de a elabora criteriile privind eticheta UE ecologică aplicabile produselor alimentare şi furajelor, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei produselor alimentare (10), Comisia realizează un studiu, până la 31 decembrie 2011 cel târziu, în cadrul căruia analizează fezabilitatea instituirii unor criterii fiabile privind performanţele de mediu de-a lungul întregului ciclu de viaţă al acestui tip de produse, inclusiv în cazul produselor de pescuit şi acvacultură. Studiul ar trebui să acorde o deosebită atenţie impactului oricărui criteriu referitor la eticheta UE ecologică asupra produselor alimentare şi a furajelor, precum şi asupra produselor agricole neprocesate, care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 834/2007. Studiul ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca doar produsele care au primit certificatul de produs ecologic să fie eligibile pentru acordarea etichetei UE ecologice, pentru a se evita confuziile în rândul consumatorilor.

Comisia decide, ţinând seama de concluziile studiului şi de avizul CUEEE, dacă şi pentru care grupuri de produse alimentare şi de furaje este fezabilă elaborarea de criterii privind eticheta UE ecologică, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

(6)   Eticheta UE ecologică nu poate fi acordată produselor care conţin substanţe sau preparate/amestecuri care îndeplinesc criteriile pentru a fi clasificate drept toxice, periculoase pentru mediu, cancerigene, mutagene sau toxice pentru reproducere (CMR), în conformitate cu Regulamentul nr. 1272/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi a amestecurilor (11), şi nici produselor care conţin substanţele menţionate la articolul 57 din Regulamentul 1907/2006/CE al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea şi restricţionarea substanţelor chimice (REACH), de înfiinţare a Agenţiei Europene pentru Produse Chimice (12).

(7)   Pentru categoriile specifice de produse care conţin substanţe menţionate la alineatul (6) şi doar în cazul în care nu este fezabil din punct de vedere tehnic ca acestea să fie înlocuite ca atare sau prin utilizarea unor materiale sau proiecte alternative, sau în cazul produselor cu o performanţă de mediu globală cu mult mai bună decât cea a altor produse din aceeaşi categorie, Comisia poate adopta măsuri în vederea acordării unor derogări de la alineatul (6). Nu se acordă nicio derogare privind substanţele care îndeplinesc criteriile prevăzute la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006, sunt identificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 59 alineatul (1) din regulamentul respectiv şi sunt prezente în amestecuri, într-un articol sau în orice parte omogenă a unui articol complex în concentraţii de peste 0,1 % (greutate pe greutate). Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 7

Elaborarea şi revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică

(1)   După consultarea CUEEE, Comisia, statele membre, organismele competente şi celelalte părţi interesate pot iniţia şi conduce elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică. Când sarcina de a conduce activitatea de elaborare a criteriilor este încredinţată altor părţi interesate, acestea trebuie să demonstreze că dispun de cunoştinţe în domeniul produsului respectiv, precum şi de capacitatea de a conduce procesul respectiv în mod neutru şi în conformitate cu obiectivele prezentului regulament. În această privinţă, se favorizează consorţiile care reunesc mai multe grupuri de interese.

Partea care iniţiază şi conduce elaborarea sau revizuirea criteriilor privind eticheta UE ecologică prezintă, în conformitate cu procedura prevăzută la anexa I partea A, următoarele documente:

(a)

un raport preliminar;

(b)

un proiect de propunere privind criteriile;

(c)

un raport tehnic în sprijinul proiectului de propunere privind criteriile;

(d)

un raport final;

(e)

un manual pentru potenţialii utilizatori ai etichetei UE ecologice şi pentru organismele competente;

(f)

un manual pentru autorităţile care acordă contracte publice.

Documentele în cauză se prezintă Comisiei şi CUEEE.

(2)   În cazurile în care criteriile au fost deja elaborate în cadrul altui sistem de etichetare ecologică, care respectă cerinţele etichetelor ecologice EN ISO 14024 tipul I pentru un grup de produse pentru care nu au fost stabilite criterii privind eticheta UE ecologică, orice stat membru în care este recunoscut celălalt sistem de etichetare ecologică, poate propune, după consultarea Comisiei şi a CUEEE, respectivele criterii pentru a fi dezvoltate în cadrul sistemului UE de etichetare ecologică.

În astfel de cazuri, se poate aplica procedura simplificată de elaborare a criteriilor prevăzută la anexa I partea B, cu condiţia ca criteriile propuse să fi fost elaborate în concordanţă cu anexa I partea A. Procedura este coordonată fie de Comisie, fie de statul membru care a propus procedura simplificată de elaborare a criteriilor, în conformitate cu primul paragraf.

(3)   În cazul în care este necesară o revizuire nesubstanţială a criteriilor, se poate aplica procedura de revizuire simplificată, prevăzută în anexa I partea C.

(4)   Până la 19 februarie 2011 CUEE şi Comisia convin asupra unui plan de lucru care cuprinde o strategie şi o listă fără caracter exhaustiv a grupurilor de produse. Acest plan va lua în considerare alte acţiuni comunitare (de exemplu, în domeniul achiziţiilor publice ecologice) şi poate fi actualizat în funcţie de cele mai recente obiective strategice ale Comunităţii în domeniul mediului. Planul se actualizează periodic.

Articolul 8

Stabilirea criteriilor privind eticheta UE ecologică

(1)   Proiectul de propunere privind criteriile privind eticheta UE ecologică este elaborat în conformitate cu procedura stabilită în anexa I şi luându-se în considerare planul de lucru.

(2)   În termen de nouă luni de la consultarea CUEEE, Comisia adoptă măsuri pentru stabilirea criteriilor specifice privind eticheta UE ecologică pentru fiecare grup de produse. Aceste măsuri se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

În propunerea sa finală, Comisia ia în considerare observaţiile CUEEE şi evidenţiază în mod clar, documentează şi oferă explicaţii privind motivele care stau la baza oricăror modificări cuprinse în propunerea sa finală în comparaţie cu proiectul de propunere privind criteriile ca urmare a consultării CUEEE.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, prin completarea sa, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

(3)   În cadrul măsurilor menţionate la alineatul (2), Comisia:

(a)

stabileşte cerinţele pentru evaluarea conformităţii diferitelor produse cu criteriile privind eticheta UE ecologică („cerinţe de evaluare”);

(b)

specifică, pentru fiecare grup de produse, trei caracteristici cheie de mediu care pot figura pe eticheta facultativă prevăzută cu spaţiu rezervat textului, descrisă la anexa II;

(c)

specifică, pentru fiecare grup de produse, perioada relevantă de valabilitate a criteriilor şi a cerinţelor de evaluare;

(d)

specifică măsura în care produsele pot varia de-a lungul perioadei de valabilitate menţionată la litera (c).

(4)   La stabilirea criteriilor privind eticheta UE ecologică, trebuie evitată introducerea unor măsuri a căror punere în aplicare poate impune sarcini administrative şi economice disproporţionate asupra IMM-urilor.

Articolul 9

Acordarea etichetei UE ecologice şi condiţiile utilizării sale

(1)   Orice operator care doreşte să utilizeze eticheta UE ecologică înaintează o cerere organismelor competente menţionate la articolul 4, în conformitate cu următoarele norme:

(a)

în cazul în care produsul provine dintr-un singur stat membru, cererea se înaintează unui organism competent din statul membru respectiv;

(b)

în cazul în care un produs provine, sub aceeaşi formă, din mai multe state membre, cererea poate fi prezentată unui organism competent din unul dintre statele membre respective;

(c)

în cazul în care un produs provine din afara Comunităţii, cererea se prezintă unui organism competent din oricare stat membru în care produsul a fost sau urmează să fie introdus pe piaţă.

(2)   Eticheta UE ecologică se prezintă sub forma descrisă în anexa II.

Eticheta UE ecologică poate fi utilizată numai pentru produsele care respectă criteriile de etichetare ecologică ale UE aplicabile produselor în cauză şi cărora le-a fost acordată eticheta ecologică.

(3)   Cererile menţionează datele complete de contact ale operatorului, precum şi grupul de produse în cauză şi cuprind o descriere completă a produsului, precum şi orice alte informaţii solicitate de organismul competent.

Cererile includ toate documentele relevante, în conformitate cu măsura relevantă adoptată de Comisie privind instituirea criteriilor privind eticheta UE ecologică pentru grupul de produse vizat.

(4)   Organismul competent căruia i se adresează o cerere percepe taxe, în conformitate cu anexa III. Utilizarea etichetei UE ecologice este condiţionată de plata taxelor în termenul stabilit.

(5)   În termen de două luni de la primirea cererii, organismul competent în cauză verifică dacă documentaţia este completă şi adresează o notificare operatorului. Organismul competent poate respinge cererea dacă operatorul nu completează documentaţia în termen de şase luni de la notificare.

Organismul competent atribuie un număr de înregistrare produsului, în cazul în care documentaţia prezentată este completă şi organismul competent a verificat dacă produsul îndeplineşte criteriile privind eticheta UE ecologică şi cerinţele de evaluare publicate în conformitate cu articolul 8.

Operatorii suportă costurile legate de testare şi de evaluare a conformităţii cu criteriile privind eticheta UE ecologică. Operatorilor li se poate cere să suporte costurile de deplasare şi cazare în cazul în care este necesară o verificare la faţa locului în afara statului membru în care îşi are sediul organismul competent.

(6)   În cazul în care criteriile privind eticheta UE ecologică prevăd anumite condiţii pentru instalaţiile de producţie, aceste condiţii trebuie să fie îndeplinite la nivelul tuturor instalaţiilor în care este fabricat produsul care poartă o etichetă UE ecologică. După caz, organismul competent poate întreprinde verificări la faţa locului sau poate desemna în acest scop un agent autorizat.

(7)   Organismele competente recunosc în mod preferenţial testele acreditate în conformitate cu ISO 17025 şi verificările efectuate de organisme acreditate în temeiul standardului EN 45011 sau al unui standard internaţional echivalent. Organismele competente colaborează pentru a asigura o punere în aplicare eficientă şi consecventă a procedurilor de evaluare şi verificare, în special prin intermediul grupului de lucru menţionat la articolul 13.

(8)   Organismul competent încheie cu fiecare operator un contract care reglementează condiţiile de utilizare a etichetei UE ecologice (inclusiv dispoziţii privind autorizarea şi retragerea etichetei UE ecologice, în special în urma revizuirii criteriilor). În acest scop, se utilizează un contract standard, în conformitate cu modelul de la anexa IV.

(9)   Operatorul poate să aplice eticheta UE ecologică pe produs numai după încheierea contractului. Operatorul specifică, de asemenea, numărul de înregistrare pe produsul care poartă eticheta UE ecologică.

(10)   Organismul competent care a acordat eticheta UE ecologică unui produs notifică acest lucru Comisiei. Comisia stabileşte un registru comun şi îl actualizează în mod periodic. Registrul trebuie să fie disponibil publicului pe o pagină de internet consacrată etichetei UE ecologice.

(11)   Eticheta UE ecologică poate fi utilizată pentru produsele cărora le-a fost acordată eticheta UE ecologică şi pentru materialele promoţionale asociate acestora.

(12)   Acordarea etichetei UE ecologice nu aduce atingere cerinţelor de mediu sau altor cerinţe de reglementare din legislaţia comunitară sau naţională, aplicabile în diferite faze ale ciclului de viaţă a produsului.

(13)   Dreptul de a utiliza eticheta UE ecologică nu se extinde la utilizarea etichetei UE ecologice ca o componentă a unei mărci comerciale.

Articolul 10

Supravegherea pieţei şi controlul utilizării etichetei UE ecologice

(1)   Este interzisă orice reclamă falsă sau înşelătoare sau folosirea oricărei etichete sau sigle care ar putea fi confundată cu eticheta UE ecologică.

(2)   Organismul competent verifică în mod regulat, pentru produsele cărora le-a acordat eticheta UE ecologică faptul că produsele respective respectă criteriile privind eticheta UE ecologică şi cerinţele de evaluare publicate în temeiul articolului 8. Organismul competent întreprinde astfel de verificări şi în cazul în care a primit o plângere, după caz. Aceste verificări pot lua forma unor controale aleatorii la faţa locului.

Organismul competent care a acordat eticheta UE ecologică unui produs informează utilizatorul etichetei UE ecologice în legătură cu orice plângere făcută cu privire la produsul care poartă eticheta UE ecologică şi poate solicita utilizatorului să răspundă la plângerile respective. Organismul competent poate să nu divulge utilizatorului etichetei identitatea celui care a introdus plângerea.

(3)   Utilizatorul etichetei UE ecologice permite organismului competent care a acordat eticheta UE ecologică produsului să întreprindă toate investigaţiile necesare pentru monitorizarea conformităţii permanente a produsului respectiv cu criteriile specifice grupului de produse şi cu dispoziţiile articolului 9.

(4)   La cererea organismului competent care a acordat eticheta UE ecologică, utilizatorul etichetei UE ecologice permite accesul în spaţiile în care este fabricat produsul respectiv.

Această cerere poate fi prezentată la orice moment rezonabil şi fără înştiinţare.

(5)   În cazul în care, după ce utilizatorului etichetei UE ecologice i s-a oferit posibilitatea de a prezenta observaţii, orice organism competent consideră că un produs care poartă eticheta UE ecologică nu îndeplineşte criteriile specifice respectivului grup de produse sau că eticheta UE ecologică nu este utilizată în conformitate cu dispoziţiile articolului 9, acesta fie interzice utilizarea etichetei UE ecologice pe produsul respectiv, fie, în cazul în care eticheta UE ecologică a fost acordată de un alt organism competent, informează organismul competent respectiv. Utilizatorul etichetei UE ecologice nu este îndreptăţit la rambursarea, integrală sau parţială, a taxelor menţionate la articolul 9 alineatul (4).

Organismul competent informează fără întârziere toate celelalte organisme competente şi Comisia cu privire la respectiva interdicţie.

(6)   Organismul competent care a acordat eticheta UE ecologică produsului nu divulgă şi nu utilizează în niciun scop care nu are legătură cu acordarea etichetei UE ecologice în vederea utilizării informaţiile la care are acces pe parcursul evaluării conformităţii unui utilizator al etichetei UE ecologice cu normele privind utilizarea etichetei UE ecologice stabilite la articolul 9.

Organismul competent ia toate măsurile rezonabile pentru a asigura protecţia documentelor care i-au fost furnizate împotriva falsificării şi însuşirii neautorizate.

Articolul 11

Sisteme de etichetare ecologică în statele membre

(1)   În cazurile în care criteriile privind eticheta UE ecologică specifice unui anumit grup de produse au fost publicate, celelalte sisteme de etichetare ecologică EN ISO 14024 tipul I recunoscute în mod oficial la nivel naţional sau regional, care nu acoperă grupul de produse respectiv la momentul publicării, pot fi extinse la grupul de produse în cauză numai în cazul în care criteriile elaborate în cadrul sistemelor respective sunt cel puţin la fel de stricte ca şi criteriile privind eticheta UE ecologică.

(2)   Pentru a armoniza criteriile sistemelor europene de etichetare ecologică (EN ISO 14024 tipul I), criteriile privind eticheta UE ecologică iau în considerare, de asemenea, criteriile existente elaborate în cadrul sistemelor de etichetare ecologică recunoscute în mod oficial în statele membre.

Articolul 12

Promovarea etichetei UE ecologice

(1)   Statele membre şi Comisia, în cooperare cu CUEEE, convin asupra unui plan specific de acţiune destinat promovării utilizării etichetei UE ecologice comunitare prin:

(a)

acţiuni de sensibilizare şi campanii de informare şi de educare a publicului destinate consumatorilor, producătorilor, fabricanţilor, angrosiştilor, furnizorilor de servicii, autorităţilor care efectuează achiziţii publice, comercianţilor, comercianţilor cu amănuntul şi publicului larg;

(b)

încurajarea adoptării sistemului, în special de IMM-uri,

sprijinind astfel dezvoltarea acestui sistem.

(2)   Promovarea etichetei UE ecologice poate fi realizată prin intermediul paginii de internet consacrate acesteia, care oferă în toate limbile comunitare informaţii elementare şi materiale promoţionale despre eticheta UE ecologică, precum şi informaţii despre locurile în care pot fi cumpărate produse care poartă eticheta UE ecologică.

(3)   Statele membre încurajează utilizarea „Manualului destinat autorităţilor care atribuie contracte de achiziţii publice”, astfel cum se specifică în anexa I, partea A, punctul (5). În acest scop, statele membre iau în considerare, de exemplu, stabilirea de obiective referitoare la achiziţia de produse care îndeplinesc criteriile specificate în manualul respectiv.

Articolul 13

Schimburi de informaţii şi de experienţă

(1)   Pentru a încuraja punerea în aplicare consecventă a prezentului regulamentul, organismele competente trebuie să desfăşoare în mod periodic schimburi de informaţii şi de experienţă, în special în ceea ce priveşte aplicarea articolelor 9 şi 10.

(2)   În acest scop, Comisia instituie un grup de lucru al organismelor competente. Grupul de lucru se reuneşte cel puţin de două ori pe an. Cheltuielile de deplasare sunt suportate de către Comisie. Grupul de lucru îşi alege propriul preşedinte şi îşi adoptă propriul regulament de procedură.

Articolul 14

Raport

Până la 19 februarie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European şi Consiliului un raport privind punerea în aplicare a sistemului UE de etichetare ecologică. Raportul trebuie să identifice, de asemenea, elementele pentru o eventuală revizuire a sistemului.

Articolul 15

Modificarea anexelor

Comisia poate modifica anexele, inclusiv nivelul maxim al taxelor prevăzute în anexa III, luând în considerare necesitatea ca taxele să acopere costurile legate de funcţionarea sistemului.

Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesenţiale ale prezentului regulament, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menţionată la articolul 16 alineatul (2).

Articolul 16

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de un comitet.

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) şi articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispoziţiile de la articolul 8 din respectiva decizie.

Articolul 17

Sancţiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancţiunile care se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor prezentului regulament şi iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancţiunile prevăzute trebuie să fie eficiente, proporţionale şi disuasive. Statele membre notifică fără întârziere Comisiei dispoziţiile respective, precum şi orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 18

Abrogarea

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 se abrogă.

Articolul 19

Dispoziţii tranzitorii

Regulamentul (CE) nr. 1980/2000 se aplică în continuare în cazul contractelor încheiate în temeiul articolului 9 din respectivul regulament până la data expirării specificată în contractele respective, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la taxe.

Acestor contracte li se aplică Articolul 9 alineatul (4) şi Anexa III din prezentul regulament.

Articolul 20

Intrarea în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Strasbourg, 25 noiembrie 2009

Pentru Parlamentul European

Preşedintele

J. BUZEK

Pentru Consiliu

Preşedintele

Å. TORSTENSSON


(1)  JO C 120, 28.5.2009, p. 56.

(2)  JO C 218, 11.9.2009, p. 50.

(3)  Avizul Parlamentului European din 2 aprilie 2009 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial) şi Decizia Consiliului din 26 octombrie 2009.

(4)  JO L 237, 21.9.2000, p. 1.

(5)  JO L 285, 31.10.2009, p. 10.

(6)  JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

(7)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(8)  JO L 311, 28.11.2001, p. 67.

(9)  JO L 311, 28.11.2001, p. 1.

(10)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

(11)  JO L 353, 31.12.2008, p. 1.

(12)  JO L 396, 30.12.2006, p. 1.


ANEXA I

PROCEDURA DE ELABORARE ŞI REVIZUIRE A CRITERIILOR PRIVIND ETICHETA UE ECOLOGICĂ

A.   Procedura standard

Trebuie elaborate următoarele documente:

1.   Raportul preliminar

Raportul preliminar trebuie să includă următoarele elemente:

Indicarea cantitativă a potenţialelor beneficii pentru mediu specifice grupului de produse, luându-se în considerare inclusiv beneficiile provenind de la alte sisteme similare de etichetare ecologică EN ISO 14024 tipul I europene şi naţionale sau regionale;

Motivarea alegerii şi sfera de cuprindere a grupului de produse;

Examinarea tuturor aspectelor comerciale posibile;

Analiza criteriilor altor etichete ecologice;

Legislaţia în vigoare şi iniţiativele legislative în curs privind sectorul grupului de produse;

Analiza posibilităţilor de înlocuire a substanţelor periculoase cu substanţe mai sigure, ca atare sau prin utilizarea unor materiale sau proiecte alternative, atunci când este fezabil din punct de vedere tehnic, în special în ceea ce priveşte substanţele care prezintă motive de îngrijorare deosebită, astfel cum sunt menţionate la articolul 57 din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006;

Informaţii despre piaţa intracomunitară pentru sectorul respectiv, inclusiv volumul şi cifra de afaceri;

Potenţialul actual şi viitor pentru intrarea pe piaţă a produselor care poartă eticheta UE ecologică;

Extinderea şi relevanţa generală a impactului asupra mediului asociat cu grupul de produse, pe baza studiilor noi sau existente de evaluare a ciclului de viaţă. Se pot folosi şi alte dovezi ştiinţifice. Aspectele critice şi controversate se raportează detaliat şi se evaluează.

Referinţele datelor şi informaţiilor culese şi folosite la elaborarea raportului.

Pe durata elaborării criteriilor, raportul preliminar este disponibil pentru observaţii şi referinţe pe pagina de internet a Comisiei dedicată etichetei UE ecologice.

Atunci când se elaborează criterii pentru produsele alimentare şi pentru furaje raportul preliminar trebuie să demonstreze, în legătură cu studiul realizat în conformitate cu articolul 6 alineatul (5), următoarele:

elaborarea criteriilor privind eticheta UE ecologică a produsului ales are o reală valoare adăugată pentru mediu;

eticheta UE ecologică a luat în considerare întregul ciclu de viaţă al produsului; şi

eticheta UE ecologică aplicată pe produsul ales nu va fi confundată cu alte etichete destinate produselor alimentare.

2.   Proiectul de propunere privind criteriile şi raportul tehnic aferent

După publicarea raportului preliminar, se stabileşte un proiect de propunere privind criteriile, precum şi un raport tehnic în sprijinul acestuia.

Propunerea privind criteriile respectă următoarele cerinţe:

se bazează pe cele mai bune produse disponibile pe piaţa comunitară în ceea ce priveşte performanţa de mediu pe parcursul întregului lor ciclu de viaţă şi, la data adoptării, corespund, cu titlu indicativ, celor mai bune 10-20 % de produse disponibile pe piaţa comunitară în ceea ce priveşte performanţa de mediu;

pentru a permite flexibilitatea necesară, procentul exact este definit de la caz la caz, având drept obiectiv, în fiecare caz, promovarea produselor celor mai ecologice şi garantarea faptului că la dispoziţia consumatorilor se află o gamă suficientă de opţiuni;

ia în considerare echilibrul ecologic net între avantajele şi riscurilor pentru mediu, inclusiv aspectele legate de sănătate şi siguranţă; după caz, se iau în considerare aspectele sociale şi etice, de exemplu, făcându-se trimitere la convenţiile şi acordurile internaţionale referitoare în aceste domenii, precum standardele şi codurile de conduită pertinente ale OIM.

se bazează pe impactul cel mai semnificativ al produsului asupra mediului, este exprimată, în măsura în care este în mod rezonabil posibil, cu ajutorul unor indicatori tehnici cheie de performanţă de mediu ai produsului şi este adecvată pentru evaluarea în conformitate cu normele prezentului regulament;

se bazează pe date şi informaţii fiabile, care sunt reprezentative în măsura posibilului pentru întreaga piaţă comunitară;

se bazează pe datele privind ciclul de viaţă şi impactul cantitativ asupra mediului, după caz, în conformitate cu sistemele de referinţă europene de date privind ciclul de viaţă (ELCD);

se iau în considerare punctele de vedere ale tuturor părţilor interesate implicate în procesul de consultare;

la luarea în considerare a definiţiilor, a metodelor de testare şi a documentaţiei tehnice şi administrative, se garantează armonizarea cu legislaţia în vigoare aplicabilă grupului de produse;

se iau în considerare politicile comunitare relevante şi lucrările efectuate privind alte grupuri de produse similare.

Proiectul de propunere privind criteriile este redactat într-un mod accesibil celor care doresc să îl utilizeze. Acesta prezintă justificarea fiecărui criteriu şi explică beneficiile pentru mediu specifice fiecărui criteriu. Proiectul de propunere trebuie să evidenţieze criteriile care corespund principalelor caracteristici de mediu.

Raportul tehnic include cel puţin următoarele elemente:

explicaţiile ştiinţifice ale fiecărei cerinţe şi ale fiecărui criteriu;

indicarea cantitativă a performanţei de mediu generale pe care criteriile trebuie să o atingă în ansamblul lor, prin comparaţie cu cea a mediei produselor de pe piaţă;

estimarea impactului preconizat asupra mediului/economic/social al criteriilor luate ca întreg;

metodele de testare relevante pentru evaluarea diferitelor criterii;

estimarea costurilor de testare;

pentru fiecare criteriu, informaţii cu privire la toate testele, rapoartele şi alte documentaţii care trebuie furnizate de către utilizatori, la cererea unui organism competent, în conformitate cu articolul 10 alineatul (3).

Proiectul de propunere privind criteriile şi raportul tehnic sunt puse la dispoziţia publicului pentru comentarii pe pagina de internet a Comisiei dedicată etichetei UE ecologice. Partea care conduce elaborarea criteriilor pentru un grup de produse distribuie proiectul de propunere şi raportul tuturor părţilor interesate.

Trebuie să aibă loc cel puţin două reuniuni deschise ale grupului de lucru în care se dezbate proiectul de propunere privind criteriile, la care sunt invitate toate părţile interesate, cum ar fi organismele competente, industria (inclusiv IMM-urile), sindicatele, comercianţii cu amănuntul, importatorii, asociaţiile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori. Comisia participă de asemenea la aceste reuniuni.

Proiectul de propunere privind criteriile şi raportul tehnic trebuie să fie disponibile cu cel puţin o lună înainte de prima reuniune a grupului de lucru. Orice proiect ulterior de propunere privind criteriile trebuie să fie disponibil cu cel puţin o lună înainte de reuniunile ulterioare. Justificarea oricărei modificări a criteriilor în proiectele ulterioare va fi explicată şi documentată în întregime, cu trimiteri la discuţiile din cadrul reuniunilor deschise ale grupului de lucru şi la comentariile primite în cadrul consultărilor publice.

Se răspunde tuturor comentariilor primite pe durata procesului de elaborare a criteriilor, indicând dacă acestea sunt acceptate sau refuzate, precum şi motivele deciziei luate.

3.   Raportul final şi propunerea privind criteriile

Raportul final include următoarele elemente:

Răspunsuri clare la toate comentariile şi propunerile, indicând dacă acestea sunt acceptate sau refuzate, precum şi motivele deciziei luate. Părţile interesate din Uniunea Europeană şi cele din afara acesteia sunt tratate în mod egal.

Raportul final include, de asemenea, următoarele elemente:

un rezumat de o pagină despre nivelul de sprijin pentru propunerea privind criteriile din partea organismelor competente;

o listă cuprinzând toate documentele care au circulat pe parcursul elaborării criteriilor, cu indicarea datei de distribuire şi a persoanelor cărora le-a fost transmis fiecare document, precum şi câte o copie a documentelor respective;

o listă a părţilor interesate care au fost implicate în aceste lucrări, care au fost consultate sau care au exprimat o opinie, împreună cu datele lor de contact;

un rezumat;

trei caracteristici fundamentale de mediu ale grupului de produse care pot figura pe eticheta facultativă prevăzută cu spaţiu rezervat textului, descrisă în anexa II;

o propunere de strategie de comercializare şi de comunicare pentru grupul de produse.

Se ţine cont de toate observaţiile primite privind raportul final şi se pun la dispoziţie, la cerere, informaţii despre modul în care au fost luate în considerare comentariile formulate.

4.   Manualul pentru potenţialii utilizatori ai etichetei UE ecologice şi pentru organismele competente

Se elaborează un manual pentru a veni în sprijinul potenţialilor utilizatori ai etichetei UE ecologice şi al organismelor competente în procesul de evaluare a conformităţii produselor cu criteriile.

5.   Manualul pentru autorităţile care atribuie contracte de achiziţii publice

Se elaborează un manual de utilizare care oferă îndrumări autorităţilor care acordă contracte de achiziţii publice în vederea utilizării criteriilor privind eticheta UE ecologică.

Comisia pune la dispoziţie modele traduse în toate limbile oficiale comunitare ale manualului pentru potenţialii utilizatori şi pentru organismele competente şi ale manualului de utilizare pentru autorităţile care atribuie contracte de achiziţii publice.

B.   Procedura simplificată în cazul în care criteriile au fost elaborate de alte sisteme de etichetare ecologică EN ISO 14024 tipul I

Comisiei i se înaintează un singur raport. Acest raport include o secţiune în care se demonstrează faptul că cerinţele tehnice şi de consultare stabilite în partea A au fost îndeplinite, împreună cu un proiect de propunere privind criteriile, un manual pentru potenţialii utilizatori ai etichetei UE ecologice şi pentru organismele competente, precum şi un manual pentru autorităţile care atribuie contracte publice.

În cazul în care Comisia consideră că raportul şi criteriile îndeplinesc cerinţele stabilite în partea A, raportul şi proiectul de propunere privind criteriile sunt puse la dispoziţia publicului pentru comentarii, pe o perioadă de două luni, pe pagina de internet a Comisiei dedicată etichetei UE ecologice.

Se răspunde tuturor comentariilor primite pe durata perioadei de consultare publică, indicându-se dacă acestea sunt acceptate sau refuzate, precum şi motivele deciziei luate.

Sub rezerva oricăror modificări efectuate pe durata perioadei de consultare publică şi în cazul în care niciun stat membru nu solicită o reuniune deschisă a grupului de lucru, Comisia poate adopta criteriile în temeiul articolului 8.

La cererea oricărui stat membru, are loc o reuniune deschisă a grupului de lucru în care se dezbate propunerea privind criteriile, la care participă toate părţile interesate, cum ar fi organismele competente, industria (inclusiv IMM-urile), sindicatele, comercianţii cu amănuntul, importatorii, asociaţiile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori. Comisia participă de asemenea la aceste reuniuni.

Sub rezerva oricăror modificări efectuate în timpul perioadei de consultare publică sau în cadrul reuniunii grupului de lucru, Comisia poate adopta criteriile în temeiul articolului 8.

C.   Procedura simplificată pentru revizuirea nesubstanţială a criteriilor

Comisia prezintă un raport care cuprinde următoarele:

o justificare care explică motivele pentru care nu este necesară o revizuire integrală a criteriilor şi motivele pentru care este suficientă o simplă actualizare a criteriilor şi a gradelor de exigenţă ale acestora;

o secţiune tehnică cuprinzând o actualizare a datelor referitoare la piaţă folosite anterior pentru stabilirea criteriilor;

un proiect de propunere privind criteriile;

indicarea cantitativă a performanţei de mediu generale pe care criteriile revizuite trebuie să o atingă în ansamblul lor, prin comparaţie cu performanţa mediei produselor de pe piaţă;

un manual revizuit pentru potenţialii utilizatori ai etichetei UE ecologice şi pentru organismele competente; precum şi

un manual revizuit pentru autorităţile care atribuie contracte de achiziţii publice.

Raportul şi proiectul de propunere privind criteriile sunt puse la dispoziţia publicului pentru comentarii, timp de două luni, pe pagina de internet a Comisiei dedicate etichetei UE ecologice.

Se răspunde tuturor comentariilor primite pe durata perioadei de consultare publică, indicând dacă acestea sunt acceptate sau refuzate, precum şi motivele deciziei luate.

Sub rezerva oricăror modificări aduse de-a lungul perioadei de consultare publică şi în cazul în care niciun stat membru nu solicită o reuniune deschisă a grupului de lucru, Comisia poate adopta criteriile în temeiul articolului 8.

La cererea oricărui stat membru, se organizează o reuniune deschisă a grupului de lucru, având ca subiect propunerea de revizuire a criteriilor, la care participă toate părţile interesate, cum ar fi organismele competente, reprezentanţii sectorului (inclusiv IMM-urile), sindicatele, comercianţii cu amănuntul, importatorii, organizaţiile de protecţie a mediului şi organizaţiile de consumatori. Comisia participă de asemenea la reuniunea în cauză.

Sub rezerva oricăror modificări efectuate în timpul perioadei de consultare publică sau în cadrul reuniunii grupului de lucru, Comisia poate adopta criteriile în temeiul articolului 8.


ANEXA II

FORMA ETICHETEI UE ECOLOGICE

Eticheta UE ecologică se prezintă sub următoarea formă:

Eticheta:

Image

Etichetă facultativă prevăzută cu spaţiu rezervat textului (posibilitatea utilizării acestui spaţiu rezervat textului de către operator şi textul utilizat sunt specificate în criteriile relevante pentru grupul de produse respectiv):

Image

Numărul de înregistrare al etichetei UE ecologice apare de asemenea pe produs. Acesta are următoarea formă:

Image

Unde xxxx se referă la ţara de înregistrare, yyy se referă la grupul de produse şi zzzzz se referă la numărul atribuit de organismul competent.

Eticheta, eticheta facultativă prevăzută cu spaţiu rezervat textului şi numărul de înregistrare se tipăresc fie în două culori (verde Pantone 347 pentru frunzele şi tulpina florii, simbolul „Є”, adresa paginii de internet şi acronimul EU şi, respectiv, Pantone 279 pentru toate celelalte elemente, text şi margini), fie în negru pe alb sau în alb pe negru.


ANEXA III

TAXE

1.   Taxa de cerere

Organismul competent căruia i se adresează o cerere percepe o taxă în funcţie de costurile administrative reale ale prelucrării cererii. Taxa respectivă nu poate fi mai mică de 200 de euro şi nu poate depăşi 1 200 de euro.

În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (1) şi al operatorilor din ţările în curs de dezvoltare, nivelul maxim al taxei de cerere nu poate depăşi 600 de euro.

În cazul microîntreprinderilor, nivelul maxim al taxei de cerere este de 350 de euro (1).

Taxa de cerere se reduce cu 20 % pentru solicitanţii înregistraţi în cadrul sistemului comunitar de management de mediu şi audit (EMAS) şi/sau certificaţi în baza standardului ISO 14001. Această reducere se acordă cu condiţia ca solicitantul să se angajeze în mod expres, prin politica sa de mediu, să asigure deplina conformitate a produselor sale etichetate ecologic cu criteriile privind eticheta UE ecologică pe întreaga durată de valabilitate a contractului şi înscrierea corespunzătoare a angajamentului respectiv în rândul obiectivelor ecologice detaliate. Solicitanţii certificaţi ISO 14001 trebuie să demonstreze în fiecare an respectarea acestui angajament. Solicitanţii înregistraţi în cadrul EMAS trebuie să furnizeze o copie a declaraţiei lor de mediu verificate anual.

2.   Taxa anuală

Organismul competent poate cere fiecărui solicitant care a obţinut eticheta UE ecologică să achite o taxă anuală de cel mult 1 500 de euro pentru utilizarea acestei etichete.

În cazul întreprinderilor mici şi mijlocii şi al operatorilor din ţările în curs de dezvoltare, taxa maximă anuală nu poate depăşi 750 de euro.

În cazul microîntreprinderilor, nivelul maxim al taxei anuale este de 350 de euro.

Perioada acoperită de taxa anuală începe de la data la care solicitantului i-a fost acordată eticheta UE ecologică.


(1)  IMM-urile şi microîntreprinderile, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).


ANEXA IV

CONTRACT STANDARD PRIVIND CONDIŢIILE DE UTILIZARE A ETICHETEI UE ECOLOGICE COMUNITARE

PREAMBUL

Organismul competent … (denumirea completă), denumit în continuare „organismul competent”,

înregistrat la … (adresa completă), reprezentat, în scopul semnării prezentului contract, de … (numele persoanei responsabile), … (numele complet al beneficiarului), în calitate de producător, fabricant, importator, furnizor de servicii, angrosist sau comerciant cu amănuntul, având sediul social … (adresa completă), denumit în continuare „titularul”, reprezentat de … (numele persoanei responsabile), au convenit următoarele în ceea ce priveşte utilizarea etichetei ecologice comunitare, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (1), denumit în continuare „Regulamentul privind eticheta UE ecologică”:

1.   UTILIZAREA ETICHETEI UE ECOLOGICE

1.1.   Organismul competent acordă titularului dreptul de a utiliza eticheta UE ecologică pentru produsele sale descrise în specificaţiile produsului anexate, care corespund criteriilor referitoare la grupa de produse corespunzătoare în vigoare pentru perioada …, adoptate de Comisia Comunităţilor Europene la … (data) publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din … (trimitere completă) şi anexate prezentului contract.

1.2.   Eticheta UE ecologică se foloseşte numai în formele stipulate în anexa II a Regulamentului privind eticheta UE ecologică.

1.3.   Titularul garantează că produsul care va primi eticheta respectă în permanenţă şi pe întreaga durată a prezentului contract toate condiţiile de utilizare şi dispoziţiile prevăzute la articolul 9 al Regulamentului privind eticheta UE ecologică. Nu este necesară o cerere nouă în cazul modificărilor aduse unor caracteristici ale produselor care nu afectează respectarea criteriilor. Cu toate acestea, titularul informează organismul competent în legătură cu astfel de modificări, prin scrisoare recomandată. Organismul competent poate întreprinde verificările corespunzătoare.

1.4.   Contractul poate fi extins la o gamă mai largă de produse decât cea prevăzută iniţial, cu condiţia ca organismul competent să-şi dea acordul în acest sens, ca produsele respective să aparţină aceluiaşi grup de produse şi să îndeplinească criteriile aplicabile grupului respectiv. Organismul competent poate verifica îndeplinirea acestor condiţii. Anexa care descrie în detaliu specificaţiile produsului se modifică în consecinţă.

1.5.   Titularului îi sunt interzise orice fel de publicitate, afirmaţie sau utilizare a etichetei sau a siglei care sunt eronate sau înşelătoare, care creează confuzie sau pun sub semnul întrebării integritatea etichetei UE ecologice.

1.6.   În temeiul prezentului contract, titularul răspunde pentru modul în care este utilizată eticheta UE ecologică în legătură cu produsul său, în special în ceea ce priveşte publicitatea.

1.7.   Organismul competent, inclusiv agenţii săi autorizaţi în acest scop, poate întreprinde toate investigaţiile necesare pentru a monitoriza respectarea permanentă de către titular atât a criteriilor grupului de produse, cât şi a condiţiilor de utilizare şi a clauzelor prezentului contract, în conformitate cu normele prevăzute la articolul 10 din Regulamentul privind eticheta UE ecologică.

2.   SUSPENDAREA ŞI RETRAGEREA

2.1.   În cazul în care îşi dă seama că nu poate respecta condiţiile de utilizare sau clauza de la articolul 1 din prezentul contract, titularul înştiinţează organismul competent şi nu utilizează eticheta UE ecologică până în momentul în care condiţiile de utilizare sau clauza respectivă sunt respectate şi organismul competent este înştiinţat în legătură cu acest fapt.

2.2.   În cazul în care organismul competent consideră că titularul a încălcat oricare dintre condiţiile de utilizare sau clauzele prezentului contract, acesta are dreptul să suspende sau să retragă autorizaţia acordată titularului de utilizare a etichetei UE ecologice şi să ia măsurile necesare pentru a nu permite titularului să utilizeze în continuare respectiva etichetă, inclusiv măsurile prevăzute la articolele 10 şi 17 din Regulamentul privind eticheta UE ecologică.

3.   LIMITELE RĂSPUNDERII ŞI DREPTUL LA DESPĂGUBIRE

3.1.   Titularul nu include eticheta UE ecologică drept parte a unei garanţii în ceea ce priveşte produsul menţionat la articolul 1.1 din prezentul contract.

3.2.   Organismul competent, inclusiv agenţii săi autorizaţi, nu este responsabil pentru pierderile sau daunele suferite de titular, cauzate de acordarea şi/sau folosirea etichetei UE ecologice.

3.3.   Organismul competent, inclusiv agenţii săi autorizaţi, nu este responsabil pentru pierderile sau daunele suferite de un terţ care sunt cauzate de acordarea şi/sau folosirea, inclusiv în ceea ce priveşte publicitatea, a etichetei UE ecologice.

3.4.   Titularul plăteşte organismul competent şi agenţii autorizaţi ai acestuia despăgubiri pentru toate pierderile, daunele sau tragerea la răspundere a organismului competent sau a agenţilor autorizaţi ai acestuia în urma încălcării prezentului contract de către titular sau a utilizării cu bună credinţă de către organismul competent a informaţiilor sau a documentelor furnizate de titular, inclusiv plângerile introduse de o parte terţă.

4.   TAXE

4.1.   Cuantumul taxei de cerere şi cel al taxei anuale se stabilesc în conformitate cu anexa III la Regulamentul privind eticheta UE ecologică.

4.2.   Utilizarea etichetei UE ecologice este condiţionată de plata tuturor taxelor aplicabile în termenul stabilit.

5.   DURATA CONTRACTULUI ŞI LEGISLAŢIA APLICABILĂ

5.1.   Cu excepţia dispoziţiilor de la articolul 5.2,5.3 şi 5.4, prezentul contract produce efecte de la data semnării şi până la (…) sau până la expirarea criteriilor referitoare la grupul de produse, aplicându-se data cea mai recentă.

5.2.   Dacă titularul încalcă oricare dintre condiţiile de utilizare sau clauzele prezentului contract în sensul articolului 2.2, organismul competent poate considera că respectiva încălcare îi dă dreptul, în plus faţă de prevederile de la articolul 2.2, să denunţe contractul, printr-o scrisoare recomandată adresată titularului, înainte de data prevăzută la articolul 5.1 în termen de … (termenul este stabilit de organismul competent).

5.3.   Beneficiarul poate denunţa contractul printr-o scrisoare recomandată adresată organismului competent, cu un preaviz de trei luni.

5.4.   Dacă criteriile grupei de produse menţionate la articolul 1.1 sunt extinse fără modificări pentru o perioadă dată, iar organismul competent nu a dat niciun preaviz în scris de denunţare a contractului cu cel puţin trei luni înainte de expirarea perioadei de valabilitate a criteriilor grupei de produse şi a prezentului contract, organismul competent informează titularul cu cel puţin trei luni înainte cu privire la reînnoirea automată a contractului, pe perioada de valabilitate a criteriilor grupei de produse.

5.5.   După încetarea prezentului contract, titularul nu mai poate utiliza eticheta UE ecologică pentru produsul menţionat la articolul 1.1 şi în anexa la prezentul contract, nici ca etichetă, nici în scopuri publicitare. Cu toate acestea, eticheta UE ecologică poate figura timp de şase luni după expirarea prezentului contract pe produse aflate în stocul titularului sau în stocul unor terţi, dacă produsele respective au fost fabricate înainte de încetarea contractului. Această dispoziţie nu se aplică în cazul denunţării contractului dintr-unul din motivele prevăzute la articolul 5.2.

5.6.   Orice litigiu între organismul competent şi titular sau orice plângere a uneia dintre părţi împotriva celeilalte în temeiul prezentului contract care nu a fost soluţionată pe cale amiabilă între părţile contractante sunt supuse legislaţiei aplicabile stabilite în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilor contractuale (Roma I) (2) şi cu Regulamentul (CE) nr. 864/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind legea aplicabilă obligaţiilor necontractuale (Roma II) (3).

Următoarele anexe fac parte din prezentul contract:

o copie a Regulamentului (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European şi al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (în limba sau limbile comunitare corespunzătoare),

specificaţiile produsului, care cuprind cel puţin informaţii privind numele şi/sau numerele de referinţă interne ale fabricantului, locurile de fabricaţie şi numărul sau numerele de înregistrare ale etichetei UE ecologice aferente,

o copie a Deciziei Comisiei … (privind criteriile referitoare la grupa de produse),

Întocmit la … la data de …

(Organismul competent)

Persoana desemnată …

(Semnătură)

(Titular)

Persoana desemnată …

(Semnătură)


(1)  JO L 27, 30.1.2010, p. 1.

(2)  JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

(3)  JO L 199, 31.7.2007, p. 40.


ANEXA V

CERINŢE CU PRIVIRE LA ORGANISMELE COMPETENTE

1.   Organismul competent este independent faţă de organizaţia sau de produsul pe care îl evaluează.

Un organism care aparţine de o asociaţie de întreprinderi sau de o federaţie profesională care reprezintă întreprinderile implicate în proiectarea, fabricarea, furnizarea, asamblarea, utilizarea sau întreţinerea produselor pe care le evaluează poate fi desemnat ca organism competent, cu condiţia să demonstreze că este independent şi că nu există un conflict de interese.

2.   Organismul competent, personalul său de conducere şi personalul său responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformităţii nu pot să fie proiectantul, producătorul, furnizorul, instalatorul, cumpărătorul, proprietarul, utilizatorul sau operatorul de întreţinere al produselor pe care le evaluează şi nici reprezentantul autorizat al vreuneia dintre părţile respective. Aceasta nu împiedică utilizarea produselor evaluate care sunt necesare funcţionării organismului competent sau utilizarea unor astfel de produse în scopuri personale.

Organismul competent, personalul său de conducere şi personalul său responsabil cu îndeplinirea sarcinilor de evaluare a conformităţii nu pot fi direct implicaţi în proiectarea, fabricarea sau construcţia, comercializarea, instalarea, utilizarea sau întreţinerea acelor produse şi nu pot reprezenta părţile angajate în acele activităţi. Aceştia nu se pot implica în activităţi care le-ar putea afecta imparţialitatea sau integritatea în ceea ce priveşte activităţile de evaluare a conformităţii pentru care au fost desemnaţi. Aceste dispoziţii se aplică în special serviciilor de consultanţă.

Organismele competente se asigură că activităţile filialelor sau subcontractanţilor lor nu afectează confidenţialitatea, obiectivitatea sau imparţialitatea activităţilor lor de evaluare a conformităţii.

3.   Organismele competente şi personalul acestora îndeplinesc activităţile de evaluare a conformităţii la cel mai înalt grad de integritate profesională şi de competenţă tehnică necesară în domeniul respectiv şi trebuie să fie liberi de orice presiuni şi stimulente, îndeosebi financiare, care le-ar putea influenţa capacitatea de apreciere sau rezultatele activităţilor lor de evaluare a conformităţii, în special din partea persoanelor sau grupurilor de persoane cu un interes pentru rezultatele acelor activităţi.

4.   Organismul competent trebuie să fie capabil să realizeze toate sarcinile de evaluare a conformităţii care îi sunt atribuite prin prezentul regulament, indiferent dacă sarcinile respective sunt realizate în mod direct de organismul competent sau în numele său şi pe răspunderea sa.

Oricând şi pentru fiecare procedură de evaluare a conformităţii şi pentru fiecare tip sau categorie de produse pentru care este desemnat, organismul competent trebuie să aibă la dispoziţie:

(a)

cunoştinţele tehnice şi experienţa suficientă şi corespunzătoare pentru a efectua sarcinile de evaluare a conformităţii;

(b)

descrierea procedurilor în conformitate cu care se realizează evaluarea conformităţii, asigurându-se transparenţa şi posibilitatea de a reproduce procedurile în cauză. Acesta dispune de politici şi proceduri adecvate care fac o distincţie clară între sarcinile îndeplinite ca organism competent şi orice alte activităţi;

(c)

proceduri necesare pentru a-şi desfăşura activitatea care ţin seama de dimensiunea unei întreprinderi, de domeniul de activitate şi structura acesteia, de gradul de complexitate a tehnologiei utilizate pentru produsul în cauză, precum şi de caracterul de serie sau de masă al procesului de producţie.

Organismul competent trebuie să aibă mijloacele necesare pentru a-şi îndeplini sarcinile tehnice şi administrative legate de activităţile de evaluare a conformităţii în mod corespunzător şi să aibă acces la toate echipamentele sau facilităţile necesare.

5.   Personalul responsabil de îndeplinirea activităţilor de evaluare a conformităţii trebuie să posede următoarele:

(a)

o bună cunoaştere a tuturor activităţilor de evaluare a conformităţii în legătură cu care a fost desemnat organismul competent;

(b)

capacitatea necesară pentru a întocmi certificate, înregistrări şi rapoarte care să demonstreze că evaluările au fost îndeplinite.

6.   Imparţialitatea organismelor competente, a personalului de conducere şi a personalului de evaluare al acestora trebuie să fie garantată.

Remunerarea personalului de conducere şi a personalului de evaluare al organismului competent nu trebuie să depindă de numărul de evaluări realizate sau de rezultatele acestor evaluări.

7.   Organismele competente participă sau se asigură că personalul lor de evaluare este informat în legătură cu activităţile de standardizare relevante şi cu activităţile grupului de lucru al organismelor competente menţionat la articolul 13 din prezentul regulament şi aplică, cu titlul de orientare generală, deciziile şi documentele administrative elaborate ca rezultat al activităţii acelui grup.

Citeşte mai departe ...

Etichetarea, prezentarea şi publicitatea produselor alimentare

Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de prezentare şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste norme sunt armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru a permite consumatorilor europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi pentru a elimina obstacolele care pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi condiţiile de concurenţă inegale.

Citeşte mai departe ...

Reg (UE) NR. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare si de modificare a unor regulamente

REGULAMENTUL (UE) NR. 1169/2011 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei

Citeşte mai departe ...

Directiva 2000/13/CE referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora

Prezenta directivă privește etichetarea produselor alimentare destinate a fi livrate ca atare consumatorului final, precum și anumite aspecte referitoare la prezentarea lor și la publicitatea făcută în jurul lor. Prezenta directivă se aplică, de asemenea, produselor alimentare destinate a fi livrate restaurantelor, spitalelor, cantinelor și altor colectivități similare, denumite în continuare „colectivități”.

Citeşte mai departe ...

Etichetarea alimentelor

Voi realiza o sinteza interesantă despre etichetare așa cum este ea stipulată în Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la etichetarea şi prezentarea produselor alimentare, precum şi la publicitatea acestora. Este interesant de citit mai ales că nu mulți producători o respectă. Produsele alimentare preambalate trebuie să respecte normele de etichetare, de prezentare şi de publicitate făcute în privinţa lor. Aceste norme sunt armonizate în cadrul Uniunii Europene (UE) pentru a permite consumatorilor europeni să aleagă în cunoştinţă de cauză precum şi pentru a elimina obstacolele care pot împiedica libera circulaţie a produselor alimentare şi condiţiile de concurenţă inegale.

Citeşte mai departe ...
Abonează-te la acest feed RSS