ACT

Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor

SINTEZĂ

Regulamentul este menit să acopere lacunele legislaţiei existente în materie de controale oficiale privind produsele alimentare şi hrana pentru animale, printr-o abordare comunitară integrată în ceea ce priveşte conceperea şi punerea în aplicare a sistemelor naţionale de control.

Regulamentul are ca obiectiv:

• prevenirea, eliminarea sau reducerea la niveluri acceptabile a riscurilor care ar putea apărea pentru oameni şi animale, fie direct, fie prin mediu;
• garantarea practicilor loiale în comerţul cu hrană pentru animale şi produse alimentare şi protejarea intereselor consumatorilor, inclusiv etichetarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare şi orice alte forme de informaţii pentru consumator.

Controalele oficiale sunt definite ca „orice formă de control efectuat de autoritatea competentă sau de Comunitate în vederea verificării conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare, precum şi cu dispoziţiile privind sănătatea animală şi bunăstarea animalelor”.

Regulamentul nu se aplică controalelor oficiale pentru verificarea respectării normelor privind organizarea comună a pieţei produselor agricole.

OBLIGAŢII PRIVIND CONTROALELE OFICIALE

Principiile fundamentale referitoare la responsabilităţile care le revin autorităţilor statelor membre sunt definite de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, care stabileşte cerinţele şi principiile generale ale legislaţiei alimentare. Regulamentul prezentat aici descrie mai detaliat modul de interpretare şi de punere în aplicare a acestor principii.

Controalele oficiale efectuate de către statele membre trebuie să le permită să verifice şi să asigure respectarea legislaţiilor naţionale şi comunitare în materie de hrană pentru animale şi produse alimentare. În acest sens, controalele oficiale trebuie efectuate cu regularitate, în principiu, fără un avertisment prealabil şi în orice etapă a producţiei, prelucrării sau distribuţiei hranei pentru animale sau a produselor alimentare. Controalele sunt definite în funcţie de riscurile identificate, de experienţa şi cunoştinţele dobândite cu ocazia controalelor anterioare, de fiabilitatea controalelor efectuate deja de operatorii din sectoarele vizate şi de orice suspiciuni legate de eventuale neconformităţi.

Autorităţile competente

Statele membre desemnează autorităţile competente pentru efectuarea controalelor oficiale. Autorităţile competente trebuie să îndeplinească criteriile operaţionale care asigură eficacitatea şi imparţialitatea acestora. Astfel, acestea trebuie să dispună de echipamente adecvate, de personal cu calificări corespunzătoare (în domeniile specificate în anexa II) şi de planuri de intervenţie în caz urgenţă. Se pot realiza audituri interne sau externe pentru a asigura realizarea de către autorităţile competente a obiectivelor stabilite prin regulament.

În cazul delegării parţiale a controalelor către entităţi regionale sau locale, este necesară o colaborare eficace între autoritatea centrală şi aceste entităţi.

Autoritatea competentă poate delega atribuţii specifice de control unor organisme neguvernamentale, dacă acestea din urmă îndeplinesc condiţiile stricte prevăzute de regulament. În acest sens, s-a prevăzut o procedură pentru stabilirea unei liste a atribuţiilor care pot sau nu pot fi delegate. Adoptarea de măsuri coercitive nu poate fi delegată. Autoritatea competentă poate efectua audituri sau inspecţii ale organismelor cărora li s-au delegat atribuţii.

Transparenţă şi confidenţialitate

Autorităţile competente trebuie să pună la dispoziţia publicului informaţiile relevante pe care le deţin, în special atunci când există motive rezonabile de a suspecta că un produs alimentar sau un aliment destinat animalelor poate prezenta un risc pentru sănătatea umană sau animală.

Personalul autorităţilor competente are obligaţia de a nu divulga informaţiile obţinute cu ocazia exercitării atribuţiilor de control şi care, prin natura lor, constituie un secret profesional.

Eşantionare şi analiză

Metodele de eşantionare şi de analiză utilizate în cadrul controalelor oficiale trebuie să fie validate în conformitate cu legislaţia comunitară sau cu protocoalele acceptate la nivel internaţional. Aceste metode de analiză trebuie să ţină seama de criteriile enunţate în anexa III şi să fie aplicate de laboratoare abilitate în acest sens, în conformitate cu standardele elaborate de Comitetul European de Standardizare (CEN).

Planuri de intervenţie

Trebuie elaborate planuri de intervenţie care definesc măsurile ce trebuie aplicate în situaţii de urgenţă, atunci când se constată că hrana pentru animale sau produsele alimentare prezintă un risc grav pentru oameni sau animale, fie direct, fie prin intermediul mediului. Planurile de intervenţie specifică autorităţile administrative care trebuie să intervină, puterile şi responsabilităţile acestora.

Controlul produselor provenite din ţări terţe

Acest regulament completează dispoziţiile prevăzute de Directiva 97/78/CE în ceea ce priveşte controalele aplicabile hranei pentru animale şi produselor alimentare de origine animală. De exemplu, acesta introduce următoarele principii aplicabile hranei pentru animale şi produselor alimentare de origine neanimală:

• efectuarea de controale regulate de către statele membre privind hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine neanimală importate în Uniunea Europeană (UE). Aceste controale pot fi efectuate în orice etapă a distribuţiei produselor: înainte sau după punerea lor în liberă circulaţie (de exemplu, în locaţiile importatorului), în timpul prelucrării sau la punctele de vânzare cu amănuntul. În orice situaţie, trebuie să existe o strânsă colaborare între serviciile vamale şi autoritatea competentă;
• la nivel comunitar, trebuie instituită şi actualizată o listă a hranei pentru animale şi a produselor alimentare care prezintă riscuri. Această hrană şi aceste produse alimentare trebuie prezentate la posturile de inspecţie special desemnate şi echipate, pentru a fi supuse controalelor necesare. Controalele trebuie efectuate la punctele de intrare în UE, înainte de punerea în liberă circulaţie a bunurilor;
• posibilitatea de a efectua controale oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare provenite din ţările terţe care intră în zone libere sau în depozite libere sau sunt în tranzit, într-un depozit vamal, în regim de perfecţionare activă, prelucrare sub control vamal sau admisie temporară.

Controalele menţionate includ cel puţin un control al documentelor, un control al identităţii şi, după caz, un control fizic.

În cazul în care se constată că sunt neconforme cu legislaţia, produsele respective pot fi sechestrate sau confiscate şi vor fi distruse, supuse unui tratament special sau reexpediate în afara Comunităţii, costurile fiind suportate de operatorul responsabil pentru lotul în cauză.

În sfârşit, controalele specifice realizate de o ţară terţă înaintea exporturilor pot fi omologate, cu condiţia ca acestea să îndeplinească cerinţele comunitare sau cerinţe cel puţin echivalente. În cazul în care s-a acordat o astfel de omologare, frecvenţa controalelor realizate de statele membre poate fi adaptată în consecinţă.

Finanţarea controalelor oficiale

Statele membre trebuie să asigure disponibilitatea unor resurse financiare adecvate pentru organizarea controalelor oficiale.

Dacă se percep onorarii de la operatorii din sectorul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, acestea trebuie stabilite pe baza unor principii comune, iar metodele şi datele utilizate pentru calcularea lor trebuie publicate sau puse la dispoziţia publicului.

În cazul în care, cu ocazia controalelor oficiale, se constată neconformitatea cu legislaţia privind hrana pentru animale sau produsele alimentare, costurile suplimentare rezultate din intensificarea controalelor trebuie suportate de operatorul în cauză din sectorul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar.

Certificarea

Prezentul regulament prevede o procedură care permite precizarea situaţiilor şi a condiţiilor în care poate fi acordată o certificare oficială.

Laboratoare de referinţă

Au fost create (anexa VII) o serie de laboratoare comunitare de referinţă (LCR) în temeiul legislaţiei comunitare în vigoare. Acestea pot beneficia de finanţare din partea UE şi au responsabilitatea:

• de a furniza laboratoarelor naţionale de referinţă detalii privind metodele de analiză;
• de a organiza teste comparative şi de a coordona, în domeniul lor de competenţă, activităţile practice şi ştiinţifice necesare pentru a dezvolta noi metode analitice;
• de a organiza cursuri de formare;
• de a oferi Comisiei asistenţă tehnică.

Pentru fiecare LCR, statele membre trebuie să desemneze unul sau mai multe laboratoare naţionale de referinţă. Acestea din urmă reprezintă puncte de comunicare între LCR şi toate laboratoarele oficiale din statele membre.

MĂSURI ADMINISTRATIVE

Asistenţă şi cooperare

În situaţiile în care controalele oficiale necesită intervenţia mai multor state membre, autorităţile competente în cauză îşi oferă reciproc asistenţă administrativă. Această asistenţă poate deveni o cooperare activă, cuprinzând controale la faţa locului efectuate de experţi ai unui stat membru în alt stat membru.

Statele membre desemnează un organ de legătură, al cărui rol este de a facilita şi de a coordona comunicarea, transmiterea şi primirea cererilor de asistenţă. La primirea unei cereri motivate (existenţa unui risc grav), organul de legătură contactează autorităţile vizate şi se asigură că autoritatea care a formulat cererea primeşte toate informaţiile şi documentele necesare pentru a putea verifica conformitatea cu legislaţia aplicabilă.

Atunci când autoritatea competentă a unui stat membru primeşte informaţii de la o ţară terţă, aceasta transmite informaţiile respective autorităţilor competente din alte state membre care ar putea fi interesate.

Asistenţa administrativă se aplică tuturor schimburilor de informaţii, cu excepţia celor care fac obiectul unei proceduri judiciare şi a celor care ar putea aduce atingere intereselor comerciale ale persoanelor fizice sau juridice.

Planuri de control naţionale

Statele membre trebuie să elaboreze un plan de control naţional multianual integrat. Acest plan, a cărui punere în aplicare ar fi trebuit să debuteze cel mai târziu la 1 ianuarie 2007, descrie în mod exhaustiv sistemul de control naţional şi activităţile aferente. Planul trebuie să fie elaborat în conformitate cu orientările stabilite de Comisie cu consultarea statelor membre, pentru a favoriza o abordare armonizată şi pentru a încuraja adoptarea celor mai bune practici.

La un an de la debutul punerii în aplicare a planurilor de control, iar ulterior anual, statele membre trebuie să prezinte Comisiei un raport privind actualizarea planului de control iniţial. Comisia trebuie să elaboreze un raport general privind funcţionarea globală a sistemelor de control naţionale, pe baza rapoartelor naţionale şi a rezultatelor auditurilor efectuate de către aceasta. Comisia prezintă raportul său Parlamentului European şi Consiliului şi îl pune la dispoziţia publicului.

Controale comunitare în statele membre

Până acum, controalele comunitare în statele membre erau organizate în funcţie de mandatele conferite Comisiei prin diferitele directive sectoriale. Crearea unui temei juridic unic prin acest regulament şi stabilirea unor planuri de control ar trebui să permită serviciilor de control ale UE să efectueze un audit general şi global al sistemelor de control din statele membre. Dacă este necesar, aceste inspecţii şi audituri naţionale efectuate de Oficiul Alimentar şi Veterinar (OAV) al Comisiei pot fi completate de audituri şi inspecţii mai specifice pentru un anumit sector sau o anumită problemă identificată. În urma fiecărui control, Comisia redactează un raport în care prezintă constatările sale şi, după caz, recomandările cărora trebuie să le dea curs statele membre.

De asemenea, regulamentul prevede că experţii Comisiei pot efectua controale oficiale în ţările terţe. Acestea trebuie să dispună de planuri de control comparabile cu cele ale statelor membre pentru produsele pe care le exportă în Uniunea Europeană. Planurile trebuie să fie realiste din punct de vedere tehnic şi economic, ţinând cont de situaţia şi structurile specifice ale ţării respective, precum şi de natura produselor exportate.

Controale efectuate în ţările terţe

Ţările terţe care doresc să exporte bunuri în UE trebuie să furnizeze Comisiei informaţii privind organizarea şi gestionarea generală a sistemelor lor de control sanitar. Dacă aceste informaţii nu sunt satisfăcătoare, Comisia poate lua măsuri provizorii, după consultarea ţării terţe în cauză.

Comisia trebuie să ţină seama de listele stabilite în temeiul Regulamentului (CE) nr. 854/2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman. Pentru alte tipuri de produse, Comisia poate, eventual, stabili liste comparabile sau poate lua alte măsuri (certificate, condiţii speciale de import etc.).

Formarea personalului de control

Formarea personalului responsabil cu controalele în statele membre trebuie să se înscrie într-un cadru comunitar, pentru a garanta uniformitatea deciziilor luate de personalul de control. Astfel, Comisia poate organiza cursuri de formare în domeniul legislativ, în domeniul metodelor şi tehnicilor de control sau în domeniul producţiei, prelucrării şi comercializării hranei pentru animale şi a produselor alimentare.

Controale efectuate de ţările terţe în statele membre

Autorităţile ţărilor terţe pot organiza controale în statele membre, eventual împreună cu reprezentanţii OAV, care pot acorda asistenţă statelor membre, oferindu-le informaţii şi date disponibile la nivel comunitar care ar putea fi utile în contextul controalelor efectuate de ţările terţe.

Măsuri coercitive naţionale

În cazul în care, cu ocazia controalelor oficiale, se constată o neconformitate, autoritatea competentă în cauză ia măsurile corespunzătoare în funcţie de natura neconformităţii şi de antecedentele operatorului în materie de neconformitate. Se pot lua măsuri administrative (retragerea de pe piaţă sau distrugerea produselor, închiderea unei unităţi sau retragerea autorizaţiei etc.) sau sancţiuni. Sancţiunile trebuie să fie eficiente, disuasive şi proporţionale.

Măsuri coercitive comunitare

Regulamentul adaugă o nouă dimensiune măsurilor de protecţie prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 178/2002, ceea ce îi permite Comisiei să ia măsuri atunci când se dovedeşte că sistemul de control al unui stat membru prezintă lacune grave. Măsurile pot include suspendarea introducerii pe piaţă a anumitor produse sau adoptarea unor condiţii speciale de distribuţie a acestora. Aceste măsuri pot fi luate în cazul în care controalele comunitare constată neconformitatea cu legislaţia comunitară şi dacă statele membre în cauză nu au remediat situaţia în urma solicitării Comisiei şi în termenele stabilite.

CONTEXT

În ianuarie 2000, Comisia a prezentat o remaniere completă a legislaţiei privind igiena produselor alimentare şi aspectele veterinare, aşa-numitul „pachet igienă”. Această reorganizare a inclus cinci acte legislative referitoare la următoarele aspecte:

• igiena produselor alimentare;
• normele specifice de igienă aplicabile produselor alimentare de origine animală;
• controalele oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman;
• normele de sănătate animală care reglementează producţia, introducerea pe piaţă şi importul produselor de origine animală destinate consumului uman;
• controalele oficiale privind produsele alimentare şi hrana pentru animale, prezentate în această fişă de sinteză.

Regulamentul prezentat aici a intrat în vigoare la 20 mai 2004. Acesta s-a aplicat începând cu 1 ianuarie 2006, cu excepţia articolelor 27 şi 28 (finanţarea controalelor), care au devenit aplicabile începând cu 1 ianuarie 2007.

REFERINŢE

Act	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 882/2004	20.5.2004	-	JO L 165 din 30.4.2004

DEROGĂRI DE LA ACT

Regulamentul (CE) nr. 1162/2009 [Jurnalul Oficial L 314 din 1.12.2009].
Regulamentul (CE) nr. 1162/2209 acordă laboratoarelor localizate în abatoare şi în unităţile de prelucrare a vânatului care efectuează teste oficiale pentru depistarea Trichinella un termen suplimentar pentru a obţine acreditarea completă. Acordarea acestei derogări trebuie să respecte anumite condiţii. Laboratoarele în cauză trebuie să demonstreze că au făcut demersurile în vederea acreditării şi să ofere garanţii suficiente privind calitatea analizelor efectuate.

Act(e) de modificare	Intrarea în vigoare	Termen de transpunere în legislaţia statelor membre	Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 1029/2008	10.11.2008	-	JO L 278 din 21.10.2008
Regulamentul (CE) nr. 596/2009	7.8.2009	-	JO L 188 din 18.7.2009

 

ACTE CONEXE

Decizia Comisiei 2009/821/CE din 28 septembrie 2009 de stabilire a unei liste de puncte de control la frontieră, de fixare a anumitor reguli privind controalele efectuate de către experţii veterinari ai Comisiei şi de determinare a unităţilor veterinare în cadrul sistemului TRACES [Jurnalul Oficial L 296 din 12.11.2009].
 

Regulamentul (CE) nr. 669/2009 al Comisiei din 24 iulie 2009 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte controalele oficiale consolidate efectuate asupra importurilor de anumite produse de hrană pentru animale şi alimentare de origine neanimală şi de modificare a Deciziei 2006/504/CE [Jurnalul Oficial L 194 din 25.7.2009].

---

---